Critica lovește-adesea
Numai vârfurile înalte,
Ca furtuna ce nu-i pasă
Ce în urma ei lasă.
Nu-i pasă de celelalte
Ea spre vârfuri se abate.

De aceea cu mustrarea
Vine uneori și-un bine.
Las’ să te cunoască lumea
Cum ești tu întotdeauna.
Dacă-i ceva bun în tine,
N-ai să te faci de rușine.

Socotește ca o cinste
Când o să te mustre-acel
Ce e rău peste măsură,
Care n-are decât ură,
Pizmă și păcate-n el,
Și nu le vede-n niciun fel.

E ușor să afli vină-n toți
Și să mustri pe oricine.
Dar e greu ce mustri-n alții
Să nu vadă-n tine frații.
Alții să nu afle-n tine,
Să nu te faci de rușine.
Amin.
(Vineri, 29 mai 2020)